9.6.14

La poesia del lunedì. Eduardo De Filippo

Io volesse truvà pace

Io vulesse truvà pace;
ma na pace senza morte.
Una, mmiez'a tanta porte,
s'arapesse pè campa!

S'arapesse na matina,
na matin'e primmavera,
e arrivasse fin' 'a sera
senza dì: «nzerràte llà!»

Senza sentere cchiù 'a ggente
ca te dice: «io faccio..., io dico»,
senza sentere l'amico
ca te vene a cunziglià.

Senza senter' 'a famiglia
ca te dice: «Ma ch' 'e fatto?»
Senza scennere cchiù a patto
c' 'a coscienza e 'a dignità.

Senza leggere 'o giurnale...
'a nutizia impressionante,
ch'è nu guaio pè tutte quante
e nun tiene che ce fa.

Senza sentere 'o duttore
ca te spiega a malatia...
'a ricett'in farmacia...
l'onorario ch' 'e 'a pavà.

Senza sentere stu core
ca te parla 'e Cuncettina,
Rita, Brigida, Nannina...
Chesta si... Chell'ata no.

Pecché, insomma, si vuò pace
e nun sentere cchiù niente,
'e 'a sperà ca sulamente
ven' 'a morte a te piglia?

Io vulesse truvà pace
ma na pace senza morte.
Una, mmiez' a tanta porte
s'arapesse pè campa!

S'arapesse na matina,
na matina 'e primmavera...
E arrivasse fin' 'a sera 
senza dì: «nzerràte llà!»

l'Unità, 2 novembre 1984

Nessun commento:

statistiche